Ana Trofin's Blog

Sensul vietii

Feb 23

Posted by Ana Trofin in Campanie, Ganduri si impresii, Pentru minte si suflet | 9 Comments

Ce este si ce nu este sensul vietii?

Sensul vietii este acel lucru care te tine in priza, in viata, ceva pentru care merita sa te trezesti dimineata si sa te ridici din pat. Nu trebuie neaparat sa fie un singur lucru, sau un singur obiectiv, pot fi mai multe. Important este sa te motiveze suficient de mult.

Citind din mai multe surse despre acest subiect mi-am dat seama ca totul se rezuma la ceea ce budistii numesc scopul principal in viata, si anume incetarea oricarei forme de suferinta.

Toate religiile propun un stil de viata care sa duca la salvare, eliberare, satisfactie sau fericire. Budismul nu este o exceptie, dar ceea ce este diferit este faptul ca Buddha le-a transmis oamenilor prin invataturile sale ca suferinta apare atunci cand tanjim dupa lucruri care nu ne vor da fericire de durata. Disperarea cu care oamenii se agata de diverse aspecte din viata lor – obiecte – care nu vor ramane permanent in viata lor, aceasta cauzeaza nefericirea si suferinta.

Buddha nu a negat niciodata faptul ca exista lucruri care ofera fericire, dar nu trebuie sa ne atasam de ele, ci sa invatam sa recunoastem caracterul lor nepermanent, pentru a nu suferi.

Cum putem atinge acest deziderat?

Invataturile lui Buddha explica foarte frumos acest lucru in Cele 4 Adevaruri Nobile si Calea cu Opt Brate.

Cele 4 Adevaruri Nobile sunt:

Toata viata este marcata de suferinta.

Suferinta este cauzata de dorinte si atasament.

Suferinta poate fi oprita.

Modul de a opri suferinta este prin urmarea Caii cu 8 Brate.

Calea cu Opt Brate este modul de a indeparta suferinta, a patra parte din cele patru Adevaruri Nobile. Cele opt brate pot fi impartite in trei sectiuni:

Sila (care se refera la actiuni fizice, la gesturi) – sa vorbesti corect, sa actionezi corect si sa traiesti corect in raport cu ceilalti.

Samadhi (care vizeaza concentrarea meditativa) – sa depui efort corect, sa ai o atentie corecta si sa fi constient de realitatea din interiorul tau, fara a avea vreo dorinta

Prajñā (care dirijeaza patrunderea spirituala in adevarata natura a lucrurilor,”intelepciunea care purifica mintea”) – intelegere extrem de corecta – aceasta trebuie sa tina seama de realitatea inconjuratoare si cum spune Nicolae Achimescu, in Budism si crestinism: “interpretarea realitatii asa cum este nu asa cum pare a fi”.

Acum ca avem cunostintele si caile de a ne atinge scopul, adica de inceta suferinta, sau ca sa nu folosim termeni negativi, de a ne bucura de viata, sa aflam ce nu este scopul vietii.

Sensul vietii nu este munca noasta sau studiile noastre.

Scopul sau sensul vietii noastre tine de experimarea creativa a sinelui. Inseamna ceva ce te face sa te simti in viata. E acel ceva care la sfarsitul zilei te face sa te gandesti: “Am facut ceva ce a contat.”

Va prezint unul din exercitiile gasite pe net (acesta in particular este de pe ( http://www.stevepavlina.com/blog/2005/01/how-to-discover-your-life-purpose-in-about-20-minutes/ )

Scoate o foaie alba de hartie sau deschide un document de editare text. Orice te face sa te simti mai bine.
Scrie la inceputul foii intrebarea: “Care este adevaratul meu scop in viata?”
Scrie tot ce iti trece prin minte. Nu te gandi foarte mult la asta, scrie cat mai mult.
Continua sa scrii pana cand scrii ceva care te emotioneaza foarte tare, care rezoneaza cu tine (poate chiar sa te faca sa plangi). Atunci vei stii ca acela este scopul tau.

Cand ai descoperit raspunsul final vei stii. Nu va fi ceva ce ai gandit sau planificat, ci pur si simplu vei simti, undeva in interiorul tau ca acela este.

Daca totusi nu simti ca aceste exercitiu te stimuleaza indeajuns, poti schimba intrebarea in “Cum vreau sa isi aminteasca ceilalti de mine dupa ce voi muri?”

Si uite asa poti sa afli adevaratul tau scop in viata si tot ce iti mai ramane de facut este sa traiesti in acord cu acest scop sau sens al vietii pentru a putea fi cu adevarat fericit.

Dharmachakra, roata cu opt spite. Cele opt spite reprezinta “Calea cu Opt Brate” a budismului. Forma circulara a simbolului sugereaza perfectiunea invataturilor lui Buddha.

Today is Saturday :)

Feb 20

Posted by Ana Trofin in Ganduri si impresii | No Comments

Remembering the good old high school days… Our English teacher made us learn a poem, a very funny one and I just remembered it

So here it is:

Sick
by Shel Silverstein

“I cannot go to school today,”
Said little Peggy Ann McKay.
“I have the measles and the mumps,
A gash, a rash and purple bumps.
My mouth is wet, my throat is dry,
I’m going blind in my right eye.
My tonsils are as big as rocks,
I’ve counted sixteen chicken pox
And there’s one more–that’s seventeen,
And don’t you think my face looks green?
My leg is cut–my eyes are blue–
It might be instamatic flu.
I cough and sneeze and gasp and choke,
I’m sure that my left leg is broke–
My hip hurts when I move my chin,
My belly button’s caving in,
My back is wrenched, my ankle’s sprained,
My ‘pendix pains each time it rains.
My nose is cold, my toes are numb.
I have a sliver in my thumb.
My neck is stiff, my voice is weak,
I hardly whisper when I speak.
My tongue is filling up my mouth,
I think my hair is falling out.
My elbow’s bent, my spine ain’t straight,
My temperature is one-o-eight.
My brain is shrunk, I cannot hear,
There is a hole inside my ear.
I have a hangnail, and my heart is–what?
What’s that? What’s that you say?
You say today is. . .Saturday?
G’bye, I’m going out to play!”

Tu cu tine

Feb 20

Posted by Ana Trofin in Campanie, Despre dragoste in toate felurile, Ganduri si impresii | No Comments

M-am gandit de multe ori ce anume ii face pe oameni fericiti si raspunsul mi-a venit ieri pe undele GSM, intr-o discutie cu mama mea draga. Si raspunsul e chiar simplu… RELAXARE.

O relaxare fata de probleme, fata de provocari, fata de viata, sau pur si simplu o atitudine relaxata.

Ce am aflat eu in ultimii ani este ca relaxarea se intampla pur si simplu, nu se face, nu se cauta cu disperare prin metode diverse.

Sunt sigura ca au existat si in vietile voastre cand pur si simplu v-ati relaxat. Ati ascultat melodia voastra preferata, sau v-ati uitat la un film frumos care v-a transpus in alta lume si totul parea sa se rezolve de la sine.

Asa ca mi-au venit in cap 3 metode simple de relaxare, care pot fi folosite in functie de chef si de disponibilitate:

1. O baie fierbinte, cu multa spuma.

Din cercetarile mele, acest tip de “baitza” se face cu anumite accesorii indispensabile:

- o muzica buna in fundal, una care sa te poate transpune in alta lume

- spuma de buna calitate (recomand levantica)

- si de ce nu… un pic de alcool

2. O evadare, fie ea si imaginara

De mic copil am visat mult cu ochii deschisi sau inchisi sau intredeschisi, de aceea pot oricand sa imi creez mica mea lume imaginara in care sa evadez cand simt ca nu mai pot. Chiar zilele trecute am visat la o evadare pe o insula pustie, unde e soare, cald, si liniste, multa, multa liniste. Ca mai jos…

3. Petrece-ti timpul cu cei dragi

In zilele proaste, draga mea sora si pisoi ma simt, ma miros si actioneaza in consecinta. Cand unul, cand altul se lipesc de mine, ma provoaca la joaca, la discutii, oricum ma scot din starea nasoala cu care am venit “de afara”. Asa ca alegeti-va persoanele potrivite cu care sa locuiti, pentru ca daca atunci cand te intorci acasa te intampina un zambet, ziua aia e o zi foarte buna

Asa arata un covrig delicios numit Olaf….. cum sa nu zambesti cand vezi asa ceva?

Mi-e frig…

Jan 27

Posted by Ana Trofin in Campanie, Ganduri si impresii | 2 Comments

Urasc iarna! Mi-e frig, nu stiu cum sa ma imbrac ca sa nu mor de cald cand ma sui in tramvai sau troleibuz (masina e in parcare ca e m-am saturat sa deszapezesc de minim 2 ori pe zi), si pe deasupra e si greu de mers pe jos.

Tot ce imi doresc este sa fie cald din nou, dar nici prea cald, ca nu imi place nici asa Sa fie in jur de 20-25 grade, sa ma pot plimba in voie si sa bata soarele pe fata mea… atata cer.

Cam asa arata vremea si locatia ideala…

My obssesions

Jan 27

Posted by Ana Trofin in Ganduri si impresii | No Comments

Ei bine facem blogging si de pe blackberry (also known as blueberry). Iubesc tehnologia
Hai sa bagam si o poza sa vedem ce iese.

Olaf :)

Jan 21

Posted by Ana Trofin in Despre dragoste in toate felurile | 4 Comments

Mi-am dat seama ca eu nu am promovat corespunzator noul membru al familiei noastre, si anume Olaf, un pisoi roscat si nazdravan.

Totul a inceput intr-o duminica, 6 decembrie, cand am plecat in mica expeditie de a-l aduce la noi acasa impreuna cu Maria si Elena. Era mic si dragalas

Apoi am stat 2 saptamani impreuna si se apropia cu pasi repezi Craciunul, asa ca sediul central se muta la Bacau, unde micul roscat a fost tratat regeste si tinut in puf. A se citi multumirea pe fata lui:

De asemenea, somnul cel dulce, era pe patul mare, chiar daca el avea multe locuri special amenajate

Dar iata-ne ajunsi si inapoi la Bucuresti. In primele doua zile ne tinea strans, ca sa nu plecam nicaieri fara el Si dormea cu un ochi deschis ca sa nu piarda nici o miscare.

Soferi :)

Jan 20

Posted by Ana Trofin in Campanie | No Comments

Winter Wonderland

Jan 20

Posted by Ana Trofin in Ganduri si impresii, Povesti si povestioare | 2 Comments

Pare incredibil, dar e adevarat! In Bucuresti locuiesc si oameni, nu doar heartless things.

Astazi am hotarat sa nu mai iau masina, deoarece este un efort supra-omenesc sa deszapezesc de 2 ori pe zi, dimineata si seara, asa ca m-am suit in troleibuzul 79, care a venit rapid, era aproape gol, deci norocul era cu mine

Ce mi-a fost dat sa vad pe drum e demn de o poveste de spus nepotilor

“A fost odata in Bucuresti o ninsoare puternica, era a doua din acea iarna, si prima din 2010. Asa cum stiti si voi, autoritatile nu erau pregatite pentru acel eveniment, asa ca circulatia era ingreunata, oamenii suparati si in general, Bucurestiul blocat. Asta era in prima zi de ninsoare. De a doua zi, lucrurile au inceput sa miste, utilajele sa apara la colt de strada si de bulevard.

Ceea ce a fost insa uimitor in acel an, au fost evenimentele din a treia zi, cand oamenii au iesit cu mic cu mare din casele si blocurile lor si au curatat zapada de pe trotuar si strada. Chiar daca unii faceau asta pentru a putea iesi cu masina, altii vroiau pur si simplu ca ei si vecinii lor sa poata merge linistiti pe trotuar.

Cand ieseai din bloc, te simteai ca intr-o mare familie, unde toti sunt buni prieteni, lucru pe care un l-am simtit decat la Bacau.

Ce mai…. a fost un adevarat deliciu sa mergi pe jos, sau cu mijloacele de transport la suprafata in acea zi.”

Acea zi a fost azi, 20 ianuarie 2010, ziua in care pot spune cu mare mandrie: Ma bucur ca locuiesc in Bucuresti!

Chiar daca inca trebuie sa ma echipez serios, cred ca de data asta vom iesi la suprafata mai usor din iarna.

Dedicatie

Jan 18

Posted by Ana Trofin in Despre dragoste in toate felurile, Ganduri si impresii | No Comments

Dedica aceste randuri acelora care imi sunt alaturi, mi-au fost si imi vor fi in orice conditii

Am mai avut eu un moment emotionant, cand am scris cateva cuvinte frumoase despre persoanele importante din viata mea, dar iata ca ma apuca iar…

Vara trecuta am invatat cateva lectii foarte importante de viata. Am invatat lectii legate de munca si relatiile de munca, am invatat lectii legate de relatiile cu femeile si barbatii, am invatat lectii de prietenie. Sau mai bine zis, anul trecut, anul 2009 a fost un an in care asa multe lucruri s-au schimbat, si totusi in mijlocul furtunii au existat mereu cateva persoane care au fost stanca mea, sprijinul meu fara de care nu as fi putu continua.

O prima lectie de viata invatata a fost: Ai incredere in tine!

Orice ar fi, orice s-ar intampla, trebuie mereu sa ai incredere in tine, si sa te uiti dimineata in oglinda si sa ii zambesti persoanei din fata ta. Incercati si voi acasa acest mic exercitiu: uitati-va in fiecare zi in olginda si zambiti-va timp de 10 secunde. Stiu ca poate parea extrem de simplu, dar e foarte complicat, pentru ca odata ramas doar tu cu tine, iti dai seama ca de fapt nu te iubesti asa mult cum credeai. Dar daca reusit sa zambiti timp de 3 zile consecutiv, ati reusit! Puteti spune ca va iubiti si aveti incredere in voi.

O a doua lectie de viata este: Iubeste fara masura!

Da, iubeste in fiecare zi , ca si cum ar fi ultima zi din viata ta. Macar acele cateva momente in care esti impreuna cu persoana pe care o placi, cu care esti, fii acolo….. fii acolo trup si suflet. Ne e nevoie sa sufoci cu iubirea ta pe cei din jur, dar nici nu e bine sa fii indiferent si sa te comporti ca si cum stii ca el sau ea va fi acolo si maine…

O a treia lectie de viata este: Nu presupune!

E un lucru stiut de mine dintotdeauna, de la mama mea draga, dar a fost nevoie de ceva timp si experiente de viata pentru a putea sa interiorizez aceasta informatie. Sa va dau un exemplu: Titlul exemplului: “Nu esti singura in situatia X”. La ce ma refer cand zic asta… la comunicare. De fiecare data cand se intampla ceva la fostul meu loc de munca, eu aflam ultima, sau de la altii, si intotodeauna credeam ca eu sunt singura care nu stie. Mi-a trebuit aproape un an sa aflu ca asta era de fapt singura metoda prin care circulau informatiile, si nu eram singura in acea situatie, deci repet… Nu presupune!, mai degraba cerceteaza, pune intrebari, daca vrei sa afli ceva.

O vorba pe care am auzit-o de multe ori este: “Nu exista intrebari stupide, ci doar persoane stupide care se tem sa puna intrebari” si asta spusa la modul cel mai dragalas, pentru ca fiecare care vrea sa poata sa puna intrebarea care poate, il va lamuri.

Pentru toate aceste lectii de viata, si alte multe lectii pe care mi le-ati transmis, voi oamenii minunati din jurul meu, va multumesc din inima