Jan 27
Urasc iarna! Mi-e frig, nu stiu cum sa ma imbrac ca sa nu mor de cald cand ma sui in tramvai sau troleibuz (masina e in parcare ca e m-am saturat sa deszapezesc de minim 2 ori pe zi), si pe deasupra e si greu de mers pe jos.
Tot ce imi doresc este sa fie cald din nou, dar nici prea cald, ca nu imi place nici asa 
Sa fie in jur de 20-25 grade, sa ma pot plimba in voie si sa bata soarele pe fata mea… atata cer.
Cam asa arata vremea si locatia ideala…
Jan 27
Ei bine facem blogging si de pe blackberry (also known as blueberry). Iubesc tehnologia
Hai sa bagam si o poza sa vedem ce iese.
Jan 21
Mi-am dat seama ca eu nu am promovat corespunzator noul membru al familiei noastre, si anume Olaf, un pisoi roscat si nazdravan.
Totul a inceput intr-o duminica, 6 decembrie, cand am plecat in mica expeditie de a-l aduce la noi acasa impreuna cu Maria si Elena. Era mic si dragalas
Apoi am stat 2 saptamani impreuna si se apropia cu pasi repezi Craciunul, asa ca sediul central se muta la Bacau, unde micul roscat a fost tratat regeste si tinut in puf. A se citi multumirea pe fata lui:
De asemenea, somnul cel dulce, era pe patul mare, chiar daca el avea multe locuri special amenajate
Dar iata-ne ajunsi si inapoi la Bucuresti. In primele doua zile ne tinea strans, ca sa nu plecam nicaieri fara el Si dormea cu un ochi deschis ca sa nu piarda nici o miscare.
Jan 20
Jan 20
Pare incredibil, dar e adevarat! In Bucuresti locuiesc si oameni, nu doar heartless things.
Astazi am hotarat sa nu mai iau masina, deoarece este un efort supra-omenesc sa deszapezesc de 2 ori pe zi, dimineata si seara, asa ca m-am suit in troleibuzul 79, care a venit rapid, era aproape gol, deci norocul era cu mine
Ce mi-a fost dat sa vad pe drum e demn de o poveste de spus nepotilor
“A fost odata in Bucuresti o ninsoare puternica, era a doua din acea iarna, si prima din 2010. Asa cum stiti si voi, autoritatile nu erau pregatite pentru acel eveniment, asa ca circulatia era ingreunata, oamenii suparati si in general, Bucurestiul blocat. Asta era in prima zi de ninsoare. De a doua zi, lucrurile au inceput sa miste, utilajele sa apara la colt de strada si de bulevard.
Ceea ce a fost insa uimitor in acel an, au fost evenimentele din a treia zi, cand oamenii au iesit cu mic cu mare din casele si blocurile lor si au curatat zapada de pe trotuar si strada. Chiar daca unii faceau asta pentru a putea iesi cu masina, altii vroiau pur si simplu ca ei si vecinii lor sa poata merge linistiti pe trotuar.
Cand ieseai din bloc, te simteai ca intr-o mare familie, unde toti sunt buni prieteni, lucru pe care un l-am simtit decat la Bacau.
Ce mai…. a fost un adevarat deliciu sa mergi pe jos, sau cu mijloacele de transport la suprafata in acea zi.”
Acea zi a fost azi, 20 ianuarie 2010, ziua in care pot spune cu mare mandrie: Ma bucur ca locuiesc in Bucuresti!
Chiar daca inca trebuie sa ma echipez serios, cred ca de data asta vom iesi la suprafata mai usor din iarna.
Jan 18
Dedica aceste randuri acelora care imi sunt alaturi, mi-au fost si imi vor fi in orice conditii
Am mai avut eu un moment emotionant, cand am scris cateva cuvinte frumoase despre persoanele importante din viata mea, dar iata ca ma apuca iar…
Vara trecuta am invatat cateva lectii foarte importante de viata. Am invatat lectii legate de munca si relatiile de munca, am invatat lectii legate de relatiile cu femeile si barbatii, am invatat lectii de prietenie. Sau mai bine zis, anul trecut, anul 2009 a fost un an in care asa multe lucruri s-au schimbat, si totusi in mijlocul furtunii au existat mereu cateva persoane care au fost stanca mea, sprijinul meu fara de care nu as fi putu continua.
O prima lectie de viata invatata a fost: Ai incredere in tine!
Orice ar fi, orice s-ar intampla, trebuie mereu sa ai incredere in tine, si sa te uiti dimineata in oglinda si sa ii zambesti persoanei din fata ta. Incercati si voi acasa acest mic exercitiu: uitati-va in fiecare zi in olginda si zambiti-va timp de 10 secunde. Stiu ca poate parea extrem de simplu, dar e foarte complicat, pentru ca odata ramas doar tu cu tine, iti dai seama ca de fapt nu te iubesti asa mult cum credeai. Dar daca reusit sa zambiti timp de 3 zile consecutiv, ati reusit! Puteti spune ca va iubiti si aveti incredere in voi.
O a doua lectie de viata este: Iubeste fara masura!
Da, iubeste in fiecare zi , ca si cum ar fi ultima zi din viata ta. Macar acele cateva momente in care esti impreuna cu persoana pe care o placi, cu care esti, fii acolo….. fii acolo trup si suflet. Ne e nevoie sa sufoci cu iubirea ta pe cei din jur, dar nici nu e bine sa fii indiferent si sa te comporti ca si cum stii ca el sau ea va fi acolo si maine…
O a treia lectie de viata este: Nu presupune!
E un lucru stiut de mine dintotdeauna, de la mama mea draga, dar a fost nevoie de ceva timp si experiente de viata pentru a putea sa interiorizez aceasta informatie. Sa va dau un exemplu: Titlul exemplului: “Nu esti singura in situatia X”. La ce ma refer cand zic asta… la comunicare. De fiecare data cand se intampla ceva la fostul meu loc de munca, eu aflam ultima, sau de la altii, si intotodeauna credeam ca eu sunt singura care nu stie. Mi-a trebuit aproape un an sa aflu ca asta era de fapt singura metoda prin care circulau informatiile, si nu eram singura in acea situatie, deci repet… Nu presupune!, mai degraba cerceteaza, pune intrebari, daca vrei sa afli ceva.
O vorba pe care am auzit-o de multe ori este: “Nu exista intrebari stupide, ci doar persoane stupide care se tem sa puna intrebari” si asta spusa la modul cel mai dragalas, pentru ca fiecare care vrea sa poata sa puna intrebarea care poate, il va lamuri.
Pentru toate aceste lectii de viata, si alte multe lectii pe care mi le-ati transmis, voi oamenii minunati din jurul meu, va multumesc din inima
The music, the outfits everything is great Jan 13
Tu stii sa tii un secret? Daca nu poti, exista salvare… internetul…
Sau mai bine zis: “Hai sa inchidem ochii si sa visam frumos”
Asta e unul din secretele postate pe www.secretzen.com , un loc unde oamenii isi varsa sufletul sub protectia anonimatului. Unele sunt mai dragute, cum e cel de mai sus, iar altele sunt de-a dreptul tulburatoare, ca mai jos.
In limba romana, exista un site, unde confesiunile sunt scrise www.confesiuni.nobo.ro .
Dar ceea e interesant e ca odata facute “publice” lumea pare sa se descarce de aceasta povara, dar ceea ce mi se pare trist este ca majoritatea oamenilor care apeleaza la acest gen se site-uri nu au prieteni carora sa le spuna aceste lucruri.
Eu fac parte din categoria oamenilor “cu fata de psiholog”, carora li se spun secrete asa din senin, lumea imi acorda incredere, lucru care ma face fericita, dar in acelasi timp ii ajut si pe ceilalti. Ii ajut prin preluarea unei poveri de pe umerii lor, si sa se elibereze de energia negativa care decurge din a tine in tine anumite lucruri.
Sfatul meu pentru toata lumea este sa tina urechile si mintea deschise, pentru ca uneori cel mai mare sprijin in viata este un prieten care iti asculta toate problemele.
Jan 13
Dar aceleasi probleme se pare…
Totul incepe cu un cuvant, o privire, o atingere… restul depinde de acel „ceva” care a pornit totul. O chestie atat de mica poate pune in miscare un mecanism complex, care, in mod inevitabil, antreneaza toate componentele… inima, sufletul, dar si ratiunea.
Incercarea de a analiza cu luciditate situatia, nu te aduce la un rezultat, ci te afunda intr-o meditatie in care nu mai distingi corectul de incorect.
Si as putea continua, ajungand in mod invariabil la dragoste si alte teme siropoase… dar nu am starea necesara.
Una din concluziile anului trecut este: Daca am prietenii si familia langa mine, pot trece peste multe, multe chestii, de aceea inchei intr-o nota fericita si va atasez o poza fericita care m-a facut sa zambesc din prima secunda
Dec 15
Asa cum multi au promis inaintea mea (totusi eu am fost prima ) voi pleca macar o perioada din minunata noastra tarisoara, ca nu se mai poate frate asa!
Imi voi lasa toate treburile in ordine, si ma voi sui in avion. Voi zbura peste toata Europa si voi ateriza in Danemarca, unde e racoare, civilizatie si prosperitate.
Cam astea sunt cele 3 atribute care m-au convins ca e alegerea corecta
Sa va explic cum sta treaba… Am de terminat ciclul universitar de invatamant, adica inca 2 ani de master. Daca as incerca sa fac in tara ceva, as deveni iar acea persoana frustrata si tafnoasa, pentru ca nu am cum sa fac ceva cu valoare cat de cat practica si care sa imi aduca mie satisfactia muncii bine facute. Daca nu plec acum, simt ca voi deveni o insuportabila, si nu vreau asta, nici pentru mine, nici pentru cei din jurul meu.
Trebuie sa imi reincarc bateriile cu ceva civilizatie, altfel imi pierd mintile!!!
Cand m-am intors din Germania, eram multumita, fericita, relaxata si acolo am dat 11 examene in 2 saptamani!!! Asta e ceea ce vreau eu de la urmatorii mei ani de studiu… liniste si pace si performante academice pe bune.
Dar sa ne intoarcem la marea mea frustrare de fapt si de drept. Directia in care se indreapta aceasta tara… nu fac politica, nu sustin pe nimeni in mod special, dar nici ei pe noi!
Aceasta tara ar putea deveni un diamant al Europei, daca clasa politica si nu numai ar reusi sa apeleze la bunul simt. De atata e nevoie, sincer va spun. Odata ce gandim ca niste oameni pentru oameni, si nu ca vulturi care au in fata lor doar o prada usoara, poate ar merge lucrurile mai bine.
In opinia mea, avem destui oameni cu scoala serioasa in spate, cu aptitudini diplomatice, care ar putea sa scoata tara din mizeria in care ne afundam. Dar NU, de ce sa apelam la ei? Cand pot sa ne conduca si sa ne reprezinte in lume gunoaie impertinte, care nici macar nu pot fi coerente? Asta e mentalitatea pierzatoare, iar din pacate fara o revolta masiva, nimic nu se va schimba curand.
Inchei aici inainte sa ma enervez si de asemenea, sper, ca stramosul meu Stefan cel Mare, ca macar copii copiilor mei sa poata sa prospere in Romania.
.jpg)
