Cum conduci? :)
Am descoperit navigand pe internet un test absolut dragalas despre stilul de condus si sunt asa multumita de rezultat ca il fac public 
Testul puteti sa il faceti aici.
Iei deciziile rapid si bine gandit, chiar daca unele erori de judecata s-au lasat cu mici botiri ale masinii. Stii sa te strecori prin traficul urban aglomerat, fara insa a jena pe ceilalti pasageri in trafic.
Ai respect fata de ceilalti, tot atat cat vrei ca si ei sa te respecte pe tine. Totusi, uneori iti dai drumul la adevarate torente de injuraturi si te exaspereaza nesimtitii si habarnistii din trafic.
Tu vei ajunge de multe ori mai rapid la destinatie, desi ai un ochi atintit si asupra consumului. Iar la drum lung esti cel mai bun soferi din cati exista, pentru ca stii cum sa faci din calatorie o experienta placuta si relaxanta, fara insa ca pasagerii sa adoarma de plictiseala. Nu mergi excesiv de tare, nu ajungi intotdeauna primul la destinatie, insa iti place sa o calci in zonele unde stii ca nu iti asumi riscuri inutile facand asta.
Atunci cand faci prostii in trafic iti dai seama imediat, si chiar daca ai o strangere de inima cand incalci legea stii ca uneori trebuie sa ‘mergi cu traficul’ si sa faci ca ceilalti. Totusi, ai vrea ca si ceilalti sa respecte legea intr-o masura mai mare, cel putin tot atat cat o respecti tu.
Au fost situatii in care ai mers ‘ca nebunul’ dar acestea nu te definesc catusi de putin. Pentru tine sofatul este o placere, dar nu uiti latura utilitara a acestei ocupatii. Ai fi un excelent sofer de drive-teste. Nu vrei un job?”
The Women by Ray Bradbury
O poveste fascinanta despre femei. La inceput par sa fie doua. Si amandoua doresc acelasi barbat…
Ciudat, numele barbatului nu il aflam. Si femeile? Nici ele nu primesc nume, dar sunt descrise. Una dintre ele este sotia barbatului, femeia in costumul de baie negru care rade si ii vorbeste incet lui. In contrast, cealalta este descrisa ca fiind asemanatoare unei femei, miscandu-se cu gratia unei femei si avand toate trasaturile de aroganta ale unei femei rele.
Povestea incepe intr-o dupa-amiaza somnoroasa, iar sotia barbatului avusese un vis ingrozitor. Simtise pericolul. Dar barbatul este interesat doar muzica care o aude in aer.
Ray Bradbury reuseste in aceasta povestire sa fascineze si sa ia prin surprindere cititorul. Conversatia dintre sot si sotie este atat de naturala, iar apoi ne trezim atrasi in mare prin simpla putere a cuvintelor scrise de autor.
Ah, cum se joaca marea cu ce presupune ca isi doreste, si cum isi foloseste puterile pentru a atrage in bratele ei obiectele dorintei ei. Ceea ce se intampla in curentii puternici ia o intorsatura ciudata. Si totusi teribilismul acestor lucruri este rezumat foarte potrivit in ultimele cuvinte din povestire… “…isn’t that like a woman!”
Povestirea se afla in cartea intitulata “I sing the body electric”.
10 things you didn’t know about…
… orgasm. Yes, there is someone out there that actually made some serious research about this theme
In 2009, Mary Roach gave an amazingly funny and also serious talk on TED (http://www.ted.com/talks/lang/eng/mary_roach_10_things_you_didn_t_know_about_orgasm.html). During this talk she mentioned a few examples from her research. Some have caught my attention and I would like to share them with you
“Orgasm is a reflex of the autonomic nervous system. Now this is the part of the nervous system that deals with the things that we don’t consciously control. Like digestion, heart rate, sexual arousal. And the orgasm reflex can be triggered by a surprisingly broad range of input. Genital stimulation. Duh. But also Kinsey interviewed a woman who could be brought to orgasm by having someone stroke her eyebrow. People with spinal cord injuries, like parapeligias, quadraplegias, will often develop a very very sensitive area right above the level of their injury. Wherever that is. There is such a thing as a knee orgasm, in the literature.
I think the most curious one that I came across was a case report of a woman who had an orgasm every time she brushed her teeth. This was something in the complex sensory-motor action of brushing her teeth was triggering orgasm. And she went to a neurologist who was fascinated. He checked to see if it was something in the toothpaste. But no, it happened with any brand. They stimulated her gums with a toothpick, to see if that was doing it. No. It was the whole, you know, motion. And the amazing thing to me is that now you would think this woman would like have excellent oral hygiene. Sadly she — this is what it said in the journal paper — “She believed that she was possessed by demons and switched to mouthwash for her oral care.” It’s so sad.”
“One fine day Alfred Kinsey decided to calculate the average distance traveled by ejaculated semen. This was not idle curiosity. Doctor Kinsey had heard — and there was a theory kind of going around at the time, this being the 1940s, that the force with which semen is thrown against the cervix was a factor in fertility. Kinsey thought it was bunk. So he got to work. He got together in his lab 300 men, a measuring tape, and a movie camera. And in fact he found that in three quarters of the men the stuff just kind of slopped out. It wasn’t spurted or thrown or ejected under great force. However, the record holder landed just shy of the eight foot mark. Which is impressive. Yes. Exactly. Sadly, he’s anonymous. His name is not mentioned.
In his write up of this experiment in his book, Kinsey wrote, “Two sheets were laid down to protect the oriental carpets.” Which is my second favorite line in the entire oeuvre of Alfred Kinsey. My favorite being, “Cheese crumbs spread before a pair of copulating rats will distract the female, but not the male.”
Big Boys Toys :)
Sau cum sa iti surpinzi iubitul…
Am observat ca barbatii iubesc anumite tipuri de jucarii, in special cele cu telecomanda.
Acum cativa ani am avut norocul si placerea sa ofer cadou o masinuta de teren care avea bineinteles telecomanda. Si era rosie si mica, numai buna pentru vitezomanul Gica . Dar ceea ce nu am stiut eu era faptul ca acea masinuta avea sa fie bucuria unui grup mai mare de baieti.
Erau asa draguti cum ieseau in fiecare seara si se jucau cu masinuta. O scoteau la plimbare in fiecare seara, iar acumulatorul avea deja priza rezervata.
Dar asa cum anii trec, se imbunanataste si tehnologia, si biata masinuta nu mai era preferata tuturor. Acum baietii visau la o masina mai performanta, cu suspensii, cu faruri si semnalizare si diverse alte beculete care se aprindeau din telecomanda.
Mie mi se pare interesant cum tehnologia poate fi redusa la o scara abordabila, asa ca apreciez intotdeauna aparitiile din gama hi-tech. Mie mi-a placut mai mult ideea de a zbura, asa ca jucariile precum elicopterele cu telecomanda mi se par fascinante.
In aceasta nota vesela va recomand cu caldura sa ii vizitati pe cei de la www.bigboystoys.ro, unde veti gasi jucarii pentru toti copii, mici sau mari, baieti sau fete
It’s a new day, it’s a new day…
And I’m feeling great…
Iata ca odata cu trecerea lunii mai (ah vine vara) mi-am dat seama ca am ajuns cu pasi rapizi la venerabila varsta de 24 de ani si urmeaza sa schimb ceva in viata mea… (Ioana u will be proud of me ) – EU PRIMA! trebuie sa fie motto-ul meu din fiecare dimineata, pranz si seara
De asemenea un alt lucru pe care l-am invatat odata cu aceasta trecere a unei alte aniversari este ca trebuie sa iti iei viata in propriile maini si sa actionezi “ca si cum” (asa cum zic adlerienii). Adica sa faci schimbari majore in viata ta, ca si cum ai avea deja indeplinite obiectivele pentru care faci schimbarile.
Ceea ce am reusit eu sa fac pare o nimica toata pentru toata lumea, dar pentru a fost un pas mare inainte, mare de tot.
Am invatat sa spun NU! si sa reactionez prompt la orice mica sau mare agresiune asupra mea. Asa am reusit sa ma distantez de o persoana mai mult decat autoritara, care ma facea sa ma simt foarte prost si foarte incapabila…
Vreti un exemplu?… “Ti-am pregatit o lucrare despre ce ar trebui sa stie o secretara care se respecta, in ideea ca vei cauta si un astfel de job in Germania in curand.”
Adica eu mai mult decat o secretara nici sa nu visez, nu? Ei bine, NU!… Pun piciorul in prag si raspund la fel de plina de “buna vointa”, sa vada si altii cum e… Voi fi mi mult decat o secretara in Germania si voi straluci frumos la soarele de Deutschland
Pentru prima data in viata simt ca as putea scapa basma curata fata de constiinta mea vorbind si comportandu-ma ca Blair din Gossip Girl… “`Maybe I am a total bitch. Ever think about that?`”
Wouldn’t that be great?
Permisul auto, de Dan Puric
Am primit aceasta mica lectura de la un om minunat si m-am gandit sa o dau mai departe pentru ca asa e in Romania cu sofatul…
“Vei învaţa să conduci când vei şti să te fereşti de proşti, nu când
vei şti legea !”"
Permisul auto, de Dan Puric
Dumnezeu, iubindu-mă, mă tot pune la felurite încercări ca să nu mă
plictisesc.
Aşa a fost şi cu şoferia. Ne-am luat şi noi maşină.
Atunci mi-a zis soţia că ar fi bine să-mi iau permis şi eu, că cine
ştie, s-ar putea să fie nevoie vreodată să şofez.
Pentru mine, lucrul astă a venit prea tarziu, şi m-am dus la prima
lecţie de şoferie cu emoţii de liceean, la un PECO, unde trebuia să mă întâlnesc cu instructorul.
Tremuram rău pe marginea trotuarului, ca la bacalaureat, şi îl
aşteptam. Cel mai bun lucru era că omul nu mă cunoştea.
A venit cu o Dacia de pe vremea lui Ceauşescu, căreia, când i-a pus o frână, chiar în faţa mea, i-au sărit şuruburile pe jos. Le-a adunat
tacticos şi le-a pus la locul lor, ignorându-mă.
Era mecanicul absolut, la întâlnirea cu imbecilul absolut.
Locul mortului.
Nea Ilie era plin de vaselină şi avea un fes slinos pe cap. M-a citit
din prima, şi-a dat seama cu cine are de-a face.
Daca m-ar fi cunoscut, mi-ar fi spus: <Vai, maestre, ce onorat sunt să vă fiu eu instructor!>
Când mi-a zis, fără să se uite la mine: <Bă, asta e cheia!>, am îngheţat.
<Fii atent, a continuat el, ambreiajul este tata, frâna este mama, iar
acceleraţia este copilul tâmpit care aleargă până ce dă cu capul în
prima maşină.>
Absolut genial!
Apoi îmi spune scurt: <Treci în locul meu!>
Eu, speriat: <Lasă-mă, nene, că n-am mai pus în viaţa mea mâna pe aşa ceva>.
El: <Bă, tu nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să te
conducă toţi tâmpiţii?>
Şi atunci m-am gândit să strig şi eu la poporul român:
<Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii
condus de toţi tâmpiţii?>
Era o adevarată resuscitare, domnule!
Şi îmi tot repeta: <Hai, hai, învaţă să conduci!>
Ceea ce a urmat a fost incredibil. M-a scos direct în trafic.
Şi eu trebuia să am mâna pe volan, pe chei, pe schimbătorul de
viteze, trebuia să mă uit în cele două oglinzi, dar şi în ochii lui.
<Unde te duci, măăă? Nu vezi unde mă bagi? O calci pe baba aia! Nu te uiţi în spate? Vezi, băă, că intră ălă în tine!>
Şi m-a ţinut aşa, de îngheţam şi transpiram tot, doua zile la rând! Nu
mai eram sănătos! Nici un rol, în viaţa mea, nu m-a solicitat atât de
mult, şi nu m-a adus într-o asemenea stare.
În a treia zi s-a liniştit de tot.
Stătea bătrânul cu o mână pe volan şi cu fesul pe ochi.
Dormea, domnule!
<Înseamnă că am început să conduc bine>, mi-am zis.
Crucea Sfântului Andrei .
Nu l-aţi văzut pe Puric, disperatul, între Maestrul său dormind şi
traficul din Bucureşti.
Si, târându-mă încet-încet, am trecut pe lângă un cimitir. Atunci
Maestrul a deschis ochii:
<Bă, vezi? Aici e o fostă elevă de-a mea!>
Mie mi-a îngheţat coloana vertebrală.
<În cimitir?>
<Pai da! Nu e singură, e cu soţul!>
<Cum a ajuns acolo?>
<Tot aşa, bă, ca şi tine, nu a oprit la Crucea Sfântului Andrei , aia
pe unde trece trenul. Păi, băă, când vezi o cruce, nu te opreşti să te
închini? Treci ca animalul? Ce-o fi cu graba asta, că tot acolo
ajungi!>
Omul ăsta m-a creştinat pe mine, teologul lui peşte.
Avea dreptate! Când vezi Crucea Sfântului Andrei, te uiţi în dreapta
şi nu crezi nici măcar în ăla de-ţi face semn cu steagul, că e ţara
plină de proşti.
Vei învaţa să conduci când vei şti să te fereşti de proşti, nu când
vei şti legea !”
Un pic de ploaie
Mda, un pic de ploaie… ce mai, o nimica toata. Not quite, pentru ca traind in minunata noastra capitala, un pic de ploaie inseamna dezastru, haos si nebunie generala.
In momente din astea imi vine sa urlu si sa omor pe cineva.
Sa va explic cum se desfasoara o zi ploioasa in Bucuresti.
Dimineata ora 9:00 – ajung in statia lui 79 si incep sa astept, si sa astept si sa astept.
9:40 Ploaia cade torential, masinile stropesc fara jena orice pieton care a avut curajul sa iasa in strada, dar nici urma de troleibuz.
9:45 in sfarsit!!! vine 79… full, absolut ticsit de oameni, iar eu am geanta de laptop, geanta mea si umbrela, dar cu miscari de felina ma strecor prin multime si mai si compostez biletul (1-0 pentru mine)
11:00 ajung la destinatie…Piata Romana…un drum ce dureaza in mod normal 25-30 de minute a durat mai mult de o ora… splendid, ce mai!!!
16:30 parca nu mai ploua (Doamne ajuta!!!). Hai ca merg pe jos, ca doar mersul pe jos, face piciorul frumos
16:40 incepe ploaia… again… astept 79 again…
Acum sunt acasa, dar nervii nu par sa ma paraseasca… astept o zi cu soare si poate asa Bucurestiul va fi mai suportabil.
Amazingly simple
In 2006 Pastor Rick Warren spoke on TED about his amazing book “The Purpose-Driven Life”. He didn’t just speak about his book, he also spoke about believing in yourself, God and the power within all of us.
This got me thinking… So, I will try to answer the three questions he asks the people he adresses.
Question 1: “What’s in your hand?”
What is the object of your work? Your main activity offers you Identity, Influence, Income. So you have a great responsibility when you choose a career path.
My mother always used to say to me: “You need to do something you like, something you are good at and at the end of the day you will have have the satisfaction of the job well done.”
It’s just that simple. If you are a mechanic, tools are in your hand, so they are your identity: you are a handyman. They are your influence: people come to you because you can fix their cars. They are your income: more cars fixed, more money earned.
No job is better than the other. The difference is made by the people doing tha job.
Question 2: “What are you going to / (doing) do with what you’ve been given?”
My personal favorite Because, yet again, my familiy, this time my father said to me one day as we were walking the dog: “You are good at what you do, don’t doubt yourself. Try different things and see what you are really good at. Nobody can stay in your way if you make up your mind.”
Again, it’s just that simple. We all have different talents and we need to use them to our benefit. For example, some people may be good at organizing, others may be good at making the most amazing batch of muffins on the planet. No matter what you are good at, use it so that it benefits you, and the people around you.
Question 3: “What am I wired to do?”
This is related to question 2, but it has a different meaning. Your experience, your life have taken you to where you are now. So, you have been shaped by everything around you. If in your current position you dream about being somewhere else, it is not what you are wired to do.
Look at the world in front of you, look at the experiences you have had and to what you were meant to do.
Many people try to adjust their expectations and dreams to the society they live in. Nothing and no one has the right to undermine you. Dream big and take the necessary steps to achieve these dreams.
Pastor Warren said: “Did you know that God smiles when you be you?” It’s just that simple.
Enjoy watching Pastor Warren speaking
http://www.ted.com/talks/rick_warren_on_a_life_of_purpose.html
Sensul vietii
Ce este si ce nu este sensul vietii?
Sensul vietii este acel lucru care te tine in priza, in viata, ceva pentru care merita sa te trezesti dimineata si sa te ridici din pat. Nu trebuie neaparat sa fie un singur lucru, sau un singur obiectiv, pot fi mai multe. Important este sa te motiveze suficient de mult.
Citind din mai multe surse despre acest subiect mi-am dat seama ca totul se rezuma la ceea ce budistii numesc scopul principal in viata, si anume incetarea oricarei forme de suferinta.
Toate religiile propun un stil de viata care sa duca la salvare, eliberare, satisfactie sau fericire. Budismul nu este o exceptie, dar ceea ce este diferit este faptul ca Buddha le-a transmis oamenilor prin invataturile sale ca suferinta apare atunci cand tanjim dupa lucruri care nu ne vor da fericire de durata. Disperarea cu care oamenii se agata de diverse aspecte din viata lor – obiecte – care nu vor ramane permanent in viata lor, aceasta cauzeaza nefericirea si suferinta.
Buddha nu a negat niciodata faptul ca exista lucruri care ofera fericire, dar nu trebuie sa ne atasam de ele, ci sa invatam sa recunoastem caracterul lor nepermanent, pentru a nu suferi.
Cum putem atinge acest deziderat?
Invataturile lui Buddha explica foarte frumos acest lucru in Cele 4 Adevaruri Nobile si Calea cu Opt Brate.
Cele 4 Adevaruri Nobile sunt:
Calea cu Opt Brate este modul de a indeparta suferinta, a patra parte din cele patru Adevaruri Nobile. Cele opt brate pot fi impartite in trei sectiuni:
Sila (care se refera la actiuni fizice, la gesturi) – sa vorbesti corect, sa actionezi corect si sa traiesti corect in raport cu ceilalti.
Samadhi (care vizeaza concentrarea meditativa) – sa depui efort corect, sa ai o atentie corecta si sa fi constient de realitatea din interiorul tau, fara a avea vreo dorinta
Prajñā (care dirijeaza patrunderea spirituala in adevarata natura a lucrurilor,”intelepciunea care purifica mintea”) – intelegere extrem de corecta – aceasta trebuie sa tina seama de realitatea inconjuratoare si cum spune Nicolae Achimescu, in Budism si crestinism: “interpretarea realitatii asa cum este nu asa cum pare a fi”.
Acum ca avem cunostintele si caile de a ne atinge scopul, adica de inceta suferinta, sau ca sa nu folosim termeni negativi, de a ne bucura de viata, sa aflam ce nu este scopul vietii.
Sensul vietii nu este munca noasta sau studiile noastre.
Scopul sau sensul vietii noastre tine de experimarea creativa a sinelui. Inseamna ceva ce te face sa te simti in viata. E acel ceva care la sfarsitul zilei te face sa te gandesti: “Am facut ceva ce a contat.”
Va prezint unul din exercitiile gasite pe net (acesta in particular este de pe ( http://www.stevepavlina.com/blog/2005/01/how-to-discover-your-life-purpose-in-about-20-minutes/ )
- Scoate o foaie alba de hartie sau deschide un document de editare text. Orice te face sa te simti mai bine.
- Scrie la inceputul foii intrebarea: “Care este adevaratul meu scop in viata?”
- Scrie tot ce iti trece prin minte. Nu te gandi foarte mult la asta, scrie cat mai mult.
- Continua sa scrii pana cand scrii ceva care te emotioneaza foarte tare, care rezoneaza cu tine (poate chiar sa te faca sa plangi). Atunci vei stii ca acela este scopul tau.
Cand ai descoperit raspunsul final vei stii. Nu va fi ceva ce ai gandit sau planificat, ci pur si simplu vei simti, undeva in interiorul tau ca acela este.
Daca totusi nu simti ca aceste exercitiu te stimuleaza indeajuns, poti schimba intrebarea in “Cum vreau sa isi aminteasca ceilalti de mine dupa ce voi muri?”
Si uite asa poti sa afli adevaratul tau scop in viata si tot ce iti mai ramane de facut este sa traiesti in acord cu acest scop sau sens al vietii pentru a putea fi cu adevarat fericit.
Dharmachakra, roata cu opt spite. Cele opt spite reprezinta “Calea cu Opt Brate” a budismului. Forma circulara a simbolului sugereaza perfectiunea invataturilor lui Buddha.
Today is Saturday :)
Remembering the good old high school days… Our English teacher made us learn a poem, a very funny one and I just remembered it
So here it is:
Sick
by Shel Silverstein
“I cannot go to school today,”
Said little Peggy Ann McKay.
“I have the measles and the mumps,
A gash, a rash and purple bumps.
My mouth is wet, my throat is dry,
I’m going blind in my right eye.
My tonsils are as big as rocks,
I’ve counted sixteen chicken pox
And there’s one more–that’s seventeen,
And don’t you think my face looks green?
My leg is cut–my eyes are blue–
It might be instamatic flu.
I cough and sneeze and gasp and choke,
I’m sure that my left leg is broke–
My hip hurts when I move my chin,
My belly button’s caving in,
My back is wrenched, my ankle’s sprained,
My ‘pendix pains each time it rains.
My nose is cold, my toes are numb.
I have a sliver in my thumb.
My neck is stiff, my voice is weak,
I hardly whisper when I speak.
My tongue is filling up my mouth,
I think my hair is falling out.
My elbow’s bent, my spine ain’t straight,
My temperature is one-o-eight.
My brain is shrunk, I cannot hear,
There is a hole inside my ear.
I have a hangnail, and my heart is–what?
What’s that? What’s that you say?
You say today is. . .Saturday?
G’bye, I’m going out to play!”
Facebook
-
Universitate Bucuresti
Ana TrofinFlag Counter
