Adio si va pup :)

Asa cum multi au promis inaintea mea (totusi eu am fost prima ) voi pleca macar o perioada din minunata noastra tarisoara, ca nu se mai poate frate asa!

Imi voi lasa toate treburile in ordine, si ma voi sui in avion. Voi zbura peste toata Europa si voi ateriza in Danemarca, unde e racoare, civilizatie si prosperitate.

Cam astea sunt cele 3 atribute care m-au convins ca e alegerea corecta

Sa va explic cum sta treaba… Am de terminat ciclul universitar de invatamant, adica inca 2 ani de master. Daca as incerca sa fac in tara ceva, as deveni iar acea persoana frustrata si tafnoasa, pentru ca nu am cum sa fac ceva cu valoare cat de cat practica si care sa imi aduca mie satisfactia muncii bine facute. Daca nu plec acum, simt ca voi deveni o insuportabila, si nu vreau asta, nici pentru mine, nici pentru cei din jurul meu.

Trebuie sa imi reincarc bateriile cu ceva civilizatie, altfel imi pierd mintile!!!

Cand m-am intors din Germania, eram multumita, fericita, relaxata si acolo am dat 11 examene in 2 saptamani!!! Asta e ceea ce vreau eu de la urmatorii mei ani de studiu… liniste si pace si performante academice pe bune.

Dar sa ne intoarcem la marea mea frustrare de fapt si de drept. Directia in care se indreapta aceasta tara… nu fac politica, nu sustin pe nimeni in mod special, dar nici ei pe noi!

Aceasta tara ar putea deveni un diamant al Europei, daca clasa politica si nu numai ar reusi sa apeleze la bunul simt. De atata e nevoie, sincer va spun. Odata ce gandim ca niste oameni pentru oameni, si nu ca vulturi care au in fata lor doar o prada usoara, poate ar merge lucrurile mai bine.

In opinia mea, avem destui oameni cu scoala serioasa in spate, cu aptitudini diplomatice, care ar putea sa scoata tara din mizeria in care ne afundam. Dar NU, de ce sa apelam la ei? Cand pot sa ne conduca si sa ne reprezinte in lume gunoaie impertinte, care nici macar nu pot fi coerente? Asta e mentalitatea pierzatoare, iar din pacate fara o revolta masiva, nimic nu se va schimba curand.

Inchei aici inainte sa ma enervez si de asemenea, sper, ca stramosul meu Stefan cel Mare, ca macar copii copiilor mei sa poata sa prospere in Romania.